Vitamina preferată obţinută din derivaţi ai petrolului
Multe vitamine de pe piaţa de consum se obţin din catran şi alţi derivaţi a petrolului. Şi, deşi aceste substanţe, prin componenţa lor chimică pot fi considerate sinonime sau foarte asemănătoare vitaminelor naturale, ele totuşi au doar o parte din componentele biologic active. Vitaminele sintetice pot înlocui unele funcţii, dar nu toate, din cele pe care le îndeplinesc vitaminele naturale. Vitaminele sintetice combinate cu cele care se găsesc în alimente pot avea şi consecinţe negative.
Chiar şi producătorii acestor vitamine atrag atenţia că, dacă se consumă cantităţi exagerate de vitamina A, vitamine din complexul de vitamine B, precum şi vitaminele C, D şi E, pot apărea efecte negative asupra sănătăţii organismului. Pe lângă asta, consumul de cantităţi mici de suplimente pe bază de vitamine sintetice poate determina o concentraţie crescută de toxicitate vitaminică.
Deci, dacă sunteţi decişi să luaţi suplimente cu vitamine şi minerale, încercaţi să luaţi suplimente care conţin extracte cu vitamine şi minerale obţinute din natură (de origine vegetală sau animală) şi evitaţi consumul de vitamine sintetice.
Vitaminele sintetice nu sunt nici pe departe identice cu cele naturale
Vitamina C, cunoscută de asemenea sub denumirea de acid ascorbic, s-a dovedit a fi la fel de biodisponibil (absorbabil) fie că provine din fructe şi legume, fie că este de origine sintetică (Carr & Visser, 2013).
Versiunile sintetice ale acestei vitamine conţin compuşi chimici care nu sunt destinaţi alimentaţiei umane şi nu se găsesc în natură. În evoluţia sa omul s-a hrănit şi se hrăneşte cu alimente pe care le poate culege sau cultiva în pământ, nu cu hrană creată în laborator. Dezbaterea despre utilizarea (pericolul) vitaminelor sintetice durează de mulţi ani, şi, în funcţie de vitaminele analizate, pot exista diferenţe, sau nu, cert este că nu s-a stabilit cu certitudine cum reacţionează organismul uman la vitaminele sintetice.
Să clarificăm, vitamina este o moleculă necesară pentru buna funcţionare a proceselor biochimice, pe care organismul uman nu o poate produce şi care trebuie să o primească din exterior.
Care sunt diferenţele semnificative?
Vitamina C naturală – această vitamină este uşor accesibilă şi se găseşte în multe fructe şi legume. În natură se găseşte în combinaţie cu flavonoizi şi fitonutrienţi care ajută în absorbţia acesteia în organism şi utilizarea ei în procesele biochimice.
Vitamina C sintetică – cunoscută şi sub denumirea de acid ascorbic, varianta sintetică este o vitamină izolată obţinută din zaharuri de porumb modificat genetic (GMO) care se hidratează şi tratează cu acetonă. Vitamina sintetică nu are nevoie de flavonoizi şi fitonutrienţi pentru a putea funcţiona.
Este important de specificat că singura variantă pe care o putem absorbi cu uşurinţă este acidul L-ascorbic, identic la nivel molecular cu vitamina C din fructe. În doze mai mari de 200 mg, organismul va absorbi mai puţină vitamină C, deci este recomandat să se consume câteva doze mai mici şi nu una mare deodată, astfel se pot consuma în siguranţă până la 2000 mg pe zi. Vitamina C este un cofactor extrem de important în multe procese intercelulare şi extracelulare, fiind o componentă esenţială a sistemului imunitar. Lipsa vitaminei C în organism duce la apariţia bolii numită “scorbut” (deficienţă acută de vitamina C), boală specifică cândva marinarilor care petreceau multă vreme pe mare fiind lipsiţi de alimente bogate în vitamine.
Este important de subliniat că fructele şi legumele conţin mult mai mult decât vitaminele în sine, acestea sunt legate în diferite combinaţii (deseori într-un fruct sau legumă avem o mare varietate de vitamine şi minerale, în doze diferite) cu diferiţi micronutrienţi şi aminoacizi.