În ziua de azi alimentele conţin mult mai mulţi şi mult mai diverşi aditivi decât acum zece sau douăzeci de ani în urmă. Unii aditivi se adaugă pentru a prelungi valabilitatea alimentelor, alţii pentru a se obţine un gust mai bun, o culoare mai atrăgătoare, sau o aromă mai apetisantă.
S-a avansat atât de mult în acest domeniu, încât pe piaţă se găsesc multe alimente care par a fi naturale, ca şi cum ar proveni numai din componente naturale, deşi nu conţin decât un procent foarte mic de componente naturale, sau chiar deloc. De exemplu, diferite băuturi „naturale din fructe” care conţin un procent foarte mic, sau chiar deloc, suc din fructe, apoi, diferite snack-uri, surogat de cafea, surogat de ciocolată, diferite băuturi carbogazoase, sau prafuri pentru a fi dizolvate sub forma de suc de fructe, etc. Sunt cazuri când se importă produse sub formă de prafuri pentru a face băuturi răcoritoare, care în multe ţări civilizate sunt interzise din cauza componentelor nesănătoase. Ţinând cont că există un pericol frecvent ca vreun aditiv, fie că e vorba de un colorant, o aromă sau conservant, să aibă efecte nesănătoase, ba chiar cancerigene, deşi reglementările internaţionale şi la nivel de UE prevăd modalităţile şi limitele utilizării aditivilor alimentari, există situaţii când, datorită unui lobby agresiv şi eficient al marilor producători din industria alimentară, sunt acceptaţi şi aditivi alimentari care, ştiinţific s-a dovedit, că pot fi dăunători sănătăţii.
De aceea, nu putem avea încredere absolută în producătorii industriali, mai ales în marile companii multinaţionale, dar nici în producătorii obscuri, despre care nu ştim de ce tehnologii dispun pentru producţia alimentelor. Se practică, şi nu rar, utilizarea unor aditivi interzişi sau discutabili, aflaţi în „zona gri” din punct de vedere al pericolului pentru sănătate, şi nu în cantităţi mici, ci la nivel industrial, iar deseori alimente cu astfel de aditivi sunt consumate chiar de către copii, care au un sistem imunitar încă nedezvoltat suficient.
Un caz asemănător este şi cel al producătorilor agricoli, care pentru a avea legume mai mari, mai frumoase, şi o recoltă mai bogată, folosesc îngrăşăminte chimice, pesticide şi insecticide care se înfiltrează în coaja, sămânţa sau pulpa legumelor fructelor şi cerealelor şi sunt consumate odată cu alimentul respectiv. Ba chiar mai mult, se folosesc seminţe modificate genetic pentru cereale, iar pentru producţia animalieră se folosesc preparate pe bază de hormoni, fără a ţine cont de efectele asupra consumatorilor, atâta timp cât le va creşte profitul.
Unele componente care se adaugă pentru gust, cum sunt zahărul, sarea, preparatele vitaminice, coloranţii şi aromele naturale, pot fi acceptate, dacă nu se exagerează cantitativ. Dar aditivii cum sunt coloranţii şi aromele artificiale, conservanţii chimici, emulgatorii, întăritorii, îndulcitorii, înălbitorii, solvenţii, sunt cu adevărat periculoşi pentru sănătate, mai ales dacă sunt consumaţi pe o perioadă îndelungată. Se consideră că în ziua de azi se utilizează circa 6.000 de astfel de aditivi, produse chimice şi că consumul lor anual este de 4 kg pe cap de locuitor.
Prin reglementările în vigoare se interzice utilizarea unor aditivi, dar abia când, datorită unui pressing îndelungat din partea societăţii civile şi al oamenilor de ştiinţă, se acceptă că sunt dăunătoare pentru sănătate. Astfel, până nu demult, se utiliza un colorant alimentar artificial — tartrazinul (E 101), care poate produce atacuri de astm şi temperatură. Se utiliza pentru colorarea cârnaţilor, a diferitelor dulciuri, produse din ciocolată, supelor concentrate, conservelor de legume, băuturilor alcoolice şi mai ales a băuturilor răcoritoare şi carbogazoase.
Sfatul nostru este să cumpăraţi alimente fără aditivi, sau cu un conţinut cât mai redus de aditivi. Citiţi cu atenţie ce scrie pe etichetele şi ambalajul alimentelor, pentru că reglementările în vigoare îi obligă pe producători să specifice care sunt aditivii utilizaţi.
Bineînţeles că nu trebuie să evitaţi toate alimentele cu aditivi, de exemplu, sunt aditivi care sunt chiar folositori, cum sunt diferite vitamine şi minerale care se adaugă în pâine şi în alte alimente, apoi clorofila, acidul citric, acidul ascorbic, pectina, etc.
Astăzi este aproape imposibil să întâlneşti un producător de produse alimentare, mai ales când vorbim de marile companii multinaţionale, care să garanteze fără nici un dubiu, produse de calitate superioară şi complet naturale, de exemplu, ouă de la găini de curte hrănite numai cu grăunţe naturale nemodificate genetic şi netratate cu îngrăşăminte, pesticide sau insecticide, sau că legumele oferite nu sunt obţinute cu nitraţi, nitriţi, alte îngrăşăminte şi chimicale, astfel că trebuie să fiţi foarte atenţi ce cumpăraţi, dar cel mai bine şi sigur ar fi să vă hrăniţi cu alimente din producţie proprie sau achiziţionate de la producători pe care îi cunoaşteţi personal şi în care aveţi încredere.